I.
Peludiu asamblat in cordoane de sunet
inecat
Albul este
culoarea care imi aduce durere in fiecare nerv, in fiecare celula
acromatica.Iar alb este peste tot.In padurea mea.Am izolat chiar si cea mai
atomica speranta la speranta la
fericiriea omeneasca si inclin sa zbor cu aripi rosii spumegande catre infernul
ce atarna suspendat deasupra infinitului nimicului.Infern egal cu a fi EU.
Mutiland fumul amagirii cerebrale mi-am dat seama ca nu imi jertfesc fericirea pe un altar de albastru
doar din dorinta masochista de a-mi vedea sufletul pangarit si tarat prin
cioburi de plasma ca plasma vascoasa sa creasca , ci doar ca sa nu ranesc
mateasa ca ma leaga(in lanturi?)de ce mi-a fost dictat, un gand alterat, ca ce
e real e azi, ce e in cap e alb cu nuante de sticla.DEZLANTUIRE IN RITM DE
HIENA.ALBASTRU RASUL OAMENILOR.
ALBUL E
DURERREA, ALBASTRUL E CRIMA.
M-am nascut
pentru a mi se usca retina dar voi muri pentru a zbura.
rezolutie de
maine nou: voi fi eu. UNDE E OGLINDA UNDE POT EVADA? UNDE E LIMBA SUB CARE Pot
sa-mi scriu povestea?
Ciudat?un gand a evadat? Si in urechile lui a
sculptat lupta ce se da in cap?Al meu cap?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu